A fost membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România din 1953.

Artistul Marcel Chirnoagă a realizat, de-a lungul vieții sale, peste 3.000 de lucrări, excelând în desene, gravuri, picturi și sculpturi, fiind în același timp și autorul celei mai importante opere românești de la sfârșitul secolului al 20-lea, ciclul de gravuri „Apocalipsa”.

În 1960, înainte de a se înscrie la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, debutează expozițional, în cadrul expoziției interregionale a Uniunii Artiștilor Plastici, filiala Iași.

Este remarcat ca un bun desenator și colorist și astfel, în 1968 devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici.
Între 1968 și 1974 urmează cursurile Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, secția pictură, clasa Profesorului Gheorghe Șaru.

În 1973, cu un an înaintea terminării Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, participă, împreună cu pictorul Lucian Georgescu, la Experimentul de la Fabrica de rulmenți din Bârlad, executând 10 panouri în scopul ameliorării vizuale a unui spațiu de efort productiv.

În 1974, după terminarea studiilor universitare, participă la expoziții importante precum: „Autoportretul în pictura românească” organizată la Muzeul de Artă din Iași și „Portretul în arta contemporană românească” organizată la Muzeul de Artă Modernă și contemporană Galați.

Între 1976-1979 a fost Muzeograf la Oficiul Național pentru Documentare și Expoziții Artă.

Din 1983 este profesor invitat la Hochschule din Darmstadt.

A studiat la Școala Națională de Arhitectură și la Academia de Belle-Arte din București sub îndrumarea lui Fr. Storck si G.D. Mirea.

A urmat cursurile de gravură la Școala Națională de Arte Frumoase din Paris și la Academia Julian.

A debutat în București în 1926 în cadrul Salonului Oficial de desen și gravură.

A participat la numeroase expoziții cu lucrări de pictură și gravură, fiind remarcat de public și de specialiști.

Distins, elegant, zâmbitor, Eustațiu Stoenescu a dus o viață stranie, ușor romantică și încă nedeslușită. Fiind o prezență constantă în cercurile mondene ale epocii, despre Stoenescu se păstrează imaginea unui personaj cosmopolit, rafinat și cumva arogant. Pictor de mare talent, socotit de critică unul dintre cei mai mari portretiști ai vremii, Eustațiu Stoenescu a intrat într-un con de umbră după cel de-al doilea război mondial, după moarte fiind aproape uitat.

Ia contact cu pictura la 15 ani, când pictorul francez Leopold Durangel (1828-1898) vine în casa părintească pentru a realiza portretul mamei sale. După vizitarea Expoziției retrospective Nicolae Grigorescu, deschisă în 1897 la București, în sala Ateneului Român, se decide ireversibil să urmeze același drum. Pleacă în Franța împreună cu Nicolae Titulescu și studiază pictura. Dacă la început de drum tematica era tributară lui Grigorescu, treptat Stoenescu s-a desprins de orice influență, construindu-și un stil puternic personalizat.