„Lucrările lui Octav Angheluță sunt recunoscute prin cromatismul lor exuberant și structura echilibrată, dar mai ales prin simțul umorului”, a notat critica Adina Nanu în catalogul dedicat lui Octavian Angheluță.

A absolvit Academia de Arte Frumoase din București în 1928.

Pictorul Octav Angheluță a fost fondatorul Asociației Pictorilor și Sculptorilor Români, alături de Lucian Grigorescu, Dumitru Ghiață, Alexandru Moscu, Ion Țuculescu, Alexandru Ciucurencu, a fost directorul Galeriei de Artă de Stat și profesor la departamentul de pictură al Institutul de Arte Plastice Nicolae Grig. Bucureşti.

A avut o prezență destul de activă în cronica artistică din perioada interbelică – Paul Miracovici a debutat la Salonul Oficial în 1926.

Miracovici a pictat peisaje, naturi moarte, portrete, realizate cu un acut simț al decorativului așa cum se poate vedea la pictura murală de la Hotel Internațional din Mamaia precum și în lucrările „Copii din Țara Moților”, „Zi de sărbătoare la Gura Humorului”. Paul Miracovici a fost unul dintre creatorii afișului turistic românesc modern din anii 1930.

Și-a făcut studiile la Paris la fel ca alți mari pictori români ca Arthur Verona, Jean Alexandru Steriadi, Camil Ressu și Nicolae Tonitza la Academia Grande Chaumière între anii 1930 și 1933.

În anul 1932, Paul Miracovici a câștigat o bursă de doi ani la Școala Română de la Fontenay-aux-Roses. Paul Miracovici a debutat la Salonul Oficial din Paris, din anul 1926, cu un „Autoportret” și a fost unul dintre cei mai elogiați și mai productivi pictori interbelici. După ce participă la mai multe expoziții la Paris, la Salonul Tuileries și la „Salon des Independents”, Miracovici se întoarce în România și devine critic de artă după care obține diverse comenzi de la stat decorând pavilioane românești în străinătate.

A profesat în meseria de muralist, profesie pe care a îmbrățișat-o până la moartea sa din anul 1973. Activitatea de muralist precum și cea de profesor la Institutul de Arte Plastice din București au fost profitabile din punct de vedere financiar dar au fost un impediment în evoluția sa în planul picturii. Astfel, cu ocazia unei expoziții făcute la Sala Dalles în anul 1970 influențele din tinerețe din partea lui Albert Marquet și Pierre Bonnard combinate cu o tendință spre abstract, a cam derutat publicul consumator de artă.

Lucrările murale realizate de către Paul Miracovici până în anul 1948 au rămas un reper în muralistică. Pictura sa de după război este valoroasă și prezintă o doză de percepție renanscentistă ce devine mai evidentă cu trecerea timpului.

A urmat Academia de Arte Frumoase cu pictorii Camil Ressu și Cecilia Cuțescu-Storck. 

În Palatul Artelor a fost începută o mare frescă intitulată „marea frescă a războiului” începută de Alexandru Ciucurencu, la care acesta a colaborat cu pictorii Dem. Iordache și Gheorghe Vânătoru, pe schițele lui Gheorghe Labin.

Cutremurul din 1940 a avariat grav clădirea, ce a fost demolată în 1943, dispărând astfel și fresca. 

După al Doilea Război Mondial, prin temele alese, Gheorghe Labin a devenit pictorul mizeriei din timpul războiului.

În perioada 11- 25 aprilie 1948, a avut loc Expoziția „FLACĂRA”, organizată la sala Dalles de M. H. Maxy, Ligia Macovei, Gheorghe Labin, Boris Caragea și Alexandru Ciucurencu – artiști de certă orientare de stânga – prefigurând noua orientare a artei în regimul comunist.  

În ziua de 25 decembrie 1950, prin Decretul 226/ 1950, a fost dizolvat Sindicatul Artelor Frumoase și întregul său patrimoniu a trecut asupra Uniunii Artiștilor Plastici din R.P.R., aceasta fiind recunoscută ca persoană juridică de utilitate publică. Au fost aleși Boris Caragea ca președinte și Gheorghe Labin ca secretar general (1968-1978).