„În prima parte a activității sale creatoare a executat portrete și peisaje într-o viziune realist-tradițională, pe care a abandonat-o mai târziu în favoarea unei formule constructiviste cu rapeluri figurative și nuanțe umoristice.

În 1945 s-a înscris la Institutul de arte din Iași, unde a avut ca profesori pe Corneliu Baba și Ion Irimescu, și l-a absolvit în 1950.

A dat un concurs în urma căruia a primit bursa Nicolae Grigorescu a Academiei Române, care consta într-un an de studii la Leningrad și un an la Paris. Astfel, a urmat cursuri de perfecționare la Academia Repin din Leningrad și la Academia liberă din Paris, de unde a continuat la Institutul internațional de studii pedagogice din Sèvres.

A fost profesor universitar la Conservatorul George Enescu din Iași, unde a deținut și funcția de rector.

A executat ilustrații de carte la opere de Ionel Teodoreanu, Anton Bacalbașa, Petru Prânzei și Valentin Ciucă.

Lucrări ale sale se găsesc în muzee din România: Muzeul Municipal din Huși, Muzeul de Artă din Iași, Muzeul de Artă din Piatra Neamț, Muzeul de Artă „Casa Simian” din Râmnicu Vâlcea, dar și în muzee și colecții particulare din străinătate: Rio de Janeiro, Valletta, Poitiers, Ciudad de Mexico, Praga, Franța, Italia, Israel, Grecia, Germania.

Unul dintre cele mai controversate tablouri a fost cel în care cuplul Elena Ceaușescu și Nicolae Ceaușescu ciocnește un pahar cu vin roșu cu domnitorul Ștefan cel Mare, care scoate din tablou o mână în care ține un pahar.”

A studiat cu Nicolae Vermont și George Demetrescu Mirea la Ecole des Beaux Arts Paris.
Începând cu 1919 participă la Saloanele Oficiale din București, dar și la Saloanele Independenților din Paris și Laussanne.

A facut opera monumentală la Albă Iulia și Mamaia, pictând  toată viața cu sentimentul libertății depline și mărturisindu-se, fără inhibiții si încăpățânări stilistice, în forme și culori ce trădau pasiunea pentru claritate și expresivitate.

Peisajelor, le-a redescoperit măreția și tihna.  A mai pictat și naturi statice, compoziții, fragmente din natură ce l-au impresionat, precum și chipuri surprinse în plină activitate.

Câteva peisaje amintesc de Cezanne, un Cezanne pe care pictorul parcă vrea să știe că l-a asimilat,  cu admirație.

Prima expoziție personală o are la Iași, în sălile Teatrului Național, în 1900. Este numit profesor la Școala Normală(1901). Are expoziții personale, la Ateneu(1914 și 1915), sala Franklin(1918 și 1919), Arta(1921), Ileana(1925), Iași(1927 și 1930), Dalles (1935 și 1937).

În 1916 a fost numit profesor suplinitor la Școala de Belle Arte din Iași. Expune la Maison d’Art (1922-1923), pasajul Vilagrosse (1923), Salonul Moldovei (1942), București(1943).

Băncilă poate fi numit pictorul muncitorimii, datorită temelor desprinse din viața acestei categorii sociale. Pictura sa este temperamentală, tranșantă, puțin primitivă în senzații, expresionistă ca manieră plastică.

Octav Băncilă s-a  bucurat de o mare popularitate. A murit la 3 aprilie 1944, la București.

Călătorește în Maroc și Algeria(1911-1913). Expune la Salonul Oficial. Profesor de desen la Bârlad.

În timpul primului război mondial a fost prizonier la Turtucaia. Din 1919 expune la Tinerimea Artistică și la Arta Română.

În 1934 are o expoziție personală la Dalles. În 1936 expune la Casa Mozart. Între 1937-1942 lucrează pentru negustorul de tablouri Horovitz. În 1958 se retrage ca pensionar al U.A.P.

Leon Biju a realizat remarcabile peisaje din călătoriile sale în Egipt, Maroc, Italia, care s-au bucurat de succes. A pictat numeroase flori și naturi statice.

A fost un bun desenator. A avut o cromatică personală bazată pe brunuri, pictura fiindu-i elogiată de G.Oprescu, H.Blazian, E.Crăciun ș.a. A murit la 15 februarie 1970, la București.