Pictorul Corneliu Vasilescu s-a născut într-o familie de intelectuali, mama Alexandra Vasilescu, profesoară de desen, iar tatăl, Nicolae Vasilescu, avocat.

În 1960, înainte de a se înscrie la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, debutează expozițional, în cadrul expoziției interregionale a Uniunii Artiștilor Plastici, filiala Iași.

Este remarcat ca un bun desenator și colorist și astfel, în 1968 devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici.
Între 1968 și 1974 urmează cursurile Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, secția pictură, clasa Profesorului Gheorghe Șaru.

În 1973, cu un an înaintea terminării Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, participă, împreună cu pictorul Lucian Georgescu, la Experimentul de la Fabrica de rulmenți din Bârlad, executând 10 panouri în scopul ameliorării vizuale a unui spațiu de efort productiv.

În 1974, după terminarea studiilor universitare, participă la expoziții importante precum: „Autoportretul în pictura românească” organizată la Muzeul de Artă din Iași și „Portretul în arta contemporană românească” organizată la Muzeul de Artă Modernă și contemporană Galați.

Între 1976-1979 a fost Muzeograf la Oficiul Național pentru Documentare și Expoziții Artă.

Din 1983 este profesor invitat la Hochschule din Darmstadt.